- a lucra din greu
- to work up to the collarto work hardto toll and moil.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a lucra din greu
Look at other dictionaries:
lucra — LUCRÁ, lucrez, vb. I. 1. intranz. şi tranz. A efectua, a presta o muncă, a face un lucru; a munci. ♢ expr. (Trans.) A nu avea ce lucra = a face un lucru care putea fi sau trebuia evitat, a nu şi vedea de treabă. 2. intranz. A fi în mişcare, în… … Dicționar Român
greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… … Dicționar Român
întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… … Dicționar Român
morânci — morấnci, morấncesc, vb. IV (reg.) 1. a lucra din greu, a frământa, a pisa. 2. A bate pe cineva. Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DAR morîncí ( césc, ít), vb. – 1. (Olt.) A sfărîma, a zdrobi. – 2. (Olt.) A lucra prost, de mîntuială. – 3.… … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
şfiţui — şfiţuí1, şfiţuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se îmbăia. Trimis de blaurb, 08.02.2007. Sursa: DAR şfiţuí2, şfiţuiésc, vb. IV (reg.) a lucra din greu. Trimis de blaurb, 08.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
mocăi — MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. intranz. şi refl. (pop. şi fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moşmondi, a (se) mocoşi. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [prez. ind. şi: mocăiesc] – et. nec. cf. m o a c ă … Dicționar Român
bou — BOII PRÚNCILOR s. v. ciumăfaie, laur. Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime BOU s. 1. (zool.) bou de baltă (Bombinator) = (Mold.) buhai de baltă; bou grohăitor v. iac. 2. (ornit.) bou de baltă (Botaurus stellaris) = (reg.) haucă, bâtlan … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… … Dicționar Român
zi — ZI, zile, s.f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul şi apusul Soarelui; timpul cât Soarele rămâne deasupra orizontului; p. ext. lumină solară; interval de timp de 24 de ore, corespunzător unei rotaţii a Pământului în jurul axei sale;… … Dicționar Român
